Sweet about me March 6, 2008

Am descoperit zilele trecute o melodie care aducea destul de mult cu stilul lui Amy Winehouse si deja mi-a atras atentia, nu a fost chiar dragoste la prima vedere  dar acum o am pe reply si o ascult intruna de vreo 2 ore. Si nici nu dau semne de plictiseala.m Urmatorul pas a fost sa aflu ce e cu tipa asta . O cheama Gabriella Cilmi si are doar 16 ani( o sa faca 17 pe 10 octmbrie), e australianca si acum s-a mutat in Anglia. Pana acum a figurat in coloanele sonore a 3 filme (repet…are doar 16 ani) si debutul si l-a facut cu Sweet about me si urmeaza sa lanseze albumul Lessons to be learned in mai, anul curent.

Melodia imi place, imi place si stilul, imi plac si versurile ramane de vazut daca o sa reziste pana la urma si sper sa nu se limiteze doar la o melodie de succes, ca talent vad ca are

One last thing… Nu este noua Amy Winehouse, ce naiba? Nu e de parca a murit

Mancarea si organismul uman February 20, 2008

Esti ceea ce mananci – asadar: mananca sanatos!

O intuitie uimitoare a generatiilor trecute este acum confirmata de stiintele nutritioniste. Acestea au aratat ca ceea ce s-a numit candva doctrina semnaturilor era in mod uimitor foarte corect. Acum, aceasta afirma ca mancarea integrala are un tipar care se aseamana cu un organ din corp sau cu o functie fiziologica si ca acest tipar actioneaza ca un semnal sau ca un semn, in functie de beneficiul pe care mancarea il ofera consumatorului. Iata doar o scurta lista de exemple de semnaturi ale hranei integrale.

O felie de morcov se aseamana cu ochiul uman. Pupila, irisul si liniile radiale arata exact ca ochiul uman… si, da, stiinta demonstreaza acum ca morcovii maresc considerabil fluxul sanguine catre ochi si functia acestora.

O rosie are patru compartimente si este rosie. Inima este rosie si are patru camere. Toate studiile arata ca rosiile sunt intr-adevar hrana pura pentru inima si sange.

Strugurii atarna in ciorchine, care are forma unei inimi. Fiecare bobita arata ca o celula a sangelui si toate cercetarile de astazi arata ca strugurii sunt, de asemenea, o hrana revitalizanta substantiala pentru inima si sange.

O nuca arata ca un mic creier, cu o emisfera dreapta si una stanga: creierul mare deasupra si cerebelul din partea de jos. Chiar si incretiturile sau cutele unui miez de nuca arata ca neocortexul. Si acum stim ca nucile ne ajuta sa ne dezvoltam peste trei duzini de transmitatori neuronali care ajuta la functionarea creierului.

Boabele de fasole chiar vindeca si ajuta la mentinerea functiei

rinichilor si, da, arata exact ca si rinichii umani.

Telina, rubarba si alte legume arata exact ca oasele. Aceste alimente tintesc in mod special duritatea oaselor. Oasele sunt 23% sodiu, iar aceste alimente au 23% sodiu. Daca nu avem destul sodiu in alimen

tatie, organismul si-l extrage din oase, facandu-le friabile.

Aceste alimente completeaza nevoile scheletului corpului nostru.

Vinetele, fructele de avocado si perele tintesc catre sanatatea si buna functionare a uterului si cervixului femeii – si arata exact ca aceste organe. Cercetarile de astazi arata ca, atunci cand o femeie mananca un avocado pe saptamana, acesta ii echilibreaza hormonii, o scapa de kilogramele in plus in urma nasterii si previne cancerul cervical. Si cat de profund e asta?… Ii ia exact noua luni unui avocado sa se dezvolte de la nivelul de floare pana la cel de fruct copt. Sunt peste 14 000 de constituenti chimici fotolitici de nutritie in fiecare dintre aceste plante (stiinta moderna a studiat si numit doar 141 dintre ei).

Smochinele sunt pline de seminte si atarna doua cate doua atunci cand cresc. Smochinele cresc motilitatea spermei masculine si sporesc numarul de spermatozoizi, astfel incat trateaza sterilitatea masculina.

Cartofii dulci arata ca pancreasul si chiar echilibreaza indexul glicemic la diabetici.

Maslinele participa la sanatatea si buna functionare a ovarelor.

Grapefruitul, portocalele si alte citrice arata exact ca si glandele mamare ale femeii si contribuie la sanatatea sanilor si la miscarea limfei inspre si dinspre sani.

Ceapa arata ca celulele corpului. Cercetarile de astazi demonstreaza ca ceapa ajuta la curatarea deseurilor din toate celulele organismului. Ceapa provoaca lacrimile care spala straturile epiteliale ale ochilor.

Un dinte, doi dinti, trei dinti…. February 8, 2008

 DEDICAT BUNEI MELE PRIETENE, NICOLE! ))))

Daca e ceva ce urasc mai mult decat mersul la examene, mod sigur ala e mersul la dentist! Da, exact! Ce conteaza ca acum am 20 de ani? Asta e o frica mereu in voga :D . Numai cand ma gandesc la mirosul ala pe care e imposibil sa nu-l simti cand stai in sala de asteptare, sau zumzaitul ala enervant al aparatului al carui nume nu reusesc sa mi-l amintesc (freza?), sau exclamatii de genul ” Va doare? Ah..ma gandeam ca nu e nevoie sa va anesteziez”. Nici nu pot sa ma decid care dintre astea e mai nasoala : mirosu, zgomotu sau persoanele care ies de acolo cu o falca in cer si una la pamant (la propriu), dar cred ca numai una ar fi fost de ajuns ca sa treaca pe locul 1 la ”Places i hate the most”.
De fapt, frica asta a mea exista de cand eram mica, cred ca nimanui nu ii placea sa mearga la dentist ( care esti ma ala?), la inceput pentru probleme mai mici gen.. sa imi scoata un dinte si dupa, cu probleme mai mari.. like : CARII! Mi-am jurat ca nu voi mai manca dulciuri niciodata, pur si simplu nu merita frate! Ei.. prima mea carie.. prima mea experienta la dentist.. de neuitat. Aveam cam 6 ani si ma incurajau toti.. lasa monicutza, ca nu se intampla nimic, nu o sa te doara nimic, o sa vezi, toti mergem la dentist, esti fetita mare (…..) si asa mai departe. Si pe langa asta mi-au si promis ca dupa asta o sa mergem sa imi ia jucarii Forma asta de santaj mergea intotdeuna. Ajungem noi acolo si asteptam. Deja simteam pericolul, mirosul ala, desi era pentru prima data cand il simteam, il asociam deja cu raul suprem, fetele posomorate ale oamenilor care asteptau acolo si ..oh, doamne! Zgomotul ala! Nimic care provoca un asemenea zgomot putea sa fie ceva de bine!! Ce putea sa fie? Un carusel? Nu, nu eram chiar atat de fraiera incat sa cred ca ma asteapta un carusel dupa usa aia, deci era clar! Trebuia sa plec de acolo, imi facusem juramantul ca nu o sa mai mananc dulciuri niciodata si gata. Dar tata era prins intr-o discutie in contradictoriu cu o femeie in varsta despre “cat de bine era pe vremea comunismului”  si cat de naspa e acum ( atunci ). Si chiar daca ma enerva si pe mine ce vorbea femeia aia acolo( nu stiam multe despre comunism, dar stiam sigur ca e rau.. dar nu mai rau decat dentistul nu avea cum sa fie) : asa ca trebuia sa plecam!! Si tocmai cand l-am facut pe tata sa fie atent la mine… a iesit denstistul din cabinet sa ne cheme acolo…
Situatia se imputise rau de tot, eram in cabinet cu dentistul, imbracat in alb si manusi in mana … bineinteles ca incercam sa fiu cat mai tare. Ah da, si era si tata acolo (tati, back then).
Ce a urmat, nu e greu de imaginat. Inainte de inceperea operatiunii il tot intrebam “daca o sa ma doara” si dupa aia am clacat: plansete, tipete si “tatiiiiiiiiii”…si sunt sigura ca daca stiam sa injur, faceam si asta.
Daca m-a durut sau nu pana la urma, nu mai tin minte dar in capul meu m-a durut sigur.
Dupa experienta asta am incercat sa evit cat mai mult sa merg la dentist, cand trebuia sa imi cada vreun dinte de indata ce mi se impunea dead-lineul (“maine mergem la dentist”), trecem la treaba si incepeam sa trag de el in toate modurile posibile, si trebuie sa recunosc ca a functionat de fiecare data, toti dintii mi i-am scos singura. Devenisem un fel de experta, de la incisivi, la canini, la premolari, sau la molari.. ii scoteam pe toti!
Si Slava Domnului ca nu am mai avut probleme cu dintii … pana azi cand a trebuit sa ma duc din cauza unei mici probleme cu maselele de minte. Dar s-a dovedit a fi cea mai placuta vizita la dentist facuta vreodata, doar s-a uitat la mine, a zis k am dinti frumosi (yees!!!) si nu mi-a facut nimic!!

O noua apocalipsa: 21.12.2012 February 8, 2008

  Am gasit un documentar destul de interesant, nu stiu daca intr-adevar o sa se intample ce zic astia.. dar credeti-ma, chiar merita vazut!!

Carpe diem…..or not? February 3, 2008

Am observat ca motto-ul foarte multor persoane este “Carpe diem” cu foarte multe semne de exclamatie dupa, e adevarat ca aproape toate chestiile in latina suna foarte bine.. dar stau si sa ma gandesc.. who really does that? Chiar stim sa traim clipa? Chiar sunt persoane care ”traiesc clipa” cum trebuie?

Eu in mod sigur nu fac parte din categoria celor care traiesc clipa. Nu pot, pur si simplu. Ma gandesc intotdeauna la viitor si nu prea actionez pe impulsul momentului, poate doar la chestii foarte marunte.. gen ”sa ma duc sa beau cafea in Dante sau ceai la chestia aia draguta dar pe al carei nume nu-l cunosc de la Kogalniceanu” sau sa deschid mai intai Internet Exploreru sau Winampu.. Si sa nu uitam ca intarzii aproape peste tot… this is definetely Carpe Diem! Dar cam la asta se reduce momentul trait la maxim de mine. In rest…nu pot nu invat sau macar sa citesc inainte de un examen in favoarea unei ”placeri de moment”, nu pot sa ma bucur in totalitate de o zi de duminica tocmai pentru ca e duminica si urmeaza luni (di horror!!), sunt suparata cand stiu ca mai e doar o saptamana de vacanta sau ca a doua zi trebuie sa ma intorc acasa cand ma simt atat de bine la mare si multe altele. Oare sunt singura care trece prin asa ceva? Am obiceiul de a face planuri in avans, bineinteles in linii mari. De exemplu, eu de la 10 ani vroiam sa ma duc la drept, guess la ce facultate sunt acum? Bine.. vroiam sa fiu si designer pe vremea aia, dar cum mi-a aruncat mama toate desenele asa s-a dus si visul asta (ok ok.. si eu le cam imprastiam peste tot ) si imi place sa stiu totul din avans. Da, sunt genul ala de persoana enervanta care trebuie sa stie sigur daca ”maine ne vedem?” si daca raspunsul e afirmativ, fraieru a pus-o rau de tot, il bombardez cu alta serie de intrebari : la ce ora, unde mergem,  unde ne intalnim si daca e cazul ”cine mai vine”, ”sa sun pe cineva?” si asa mai departe. La naiba cu Carpe diem!!(si am pus si semnele de exclamare :D) Eu trebuie sa stiu tot!

Acum de exemplu ma tot gandesc la ce o sa fac dupa ce termin facultatea asta, chiar daca mai am 2 ani. Nu “ma tot gandesc” in modul stresant si obsesiv, in modul fun si dreamy.. dar in niciun caz nu e modul “carpe diem”..

Nu sunt genul ”carpe diem”, asta e clar, dar cine mai este? Societatea iti mai permite sa fii asa? Sau trebuie sa fii mereu pregatit pentru what’s next?

Femeia secolului XXI… sau Cashmere mafia February 2, 2008

 Am inceput sa ma uit la un serial recent aparut si anume, Cashmere Mafia. Un fel de Sex and the city dar in acelasi timp difera si foarte mult. Ideea e ca sunt tot 4 prietene bune, “una pentru toate si toate pentru una” syndrome, toate arata bine (mai bine decat cele din sex and the city), toate se imbraca foarte bine, dar parca nu atat de bine pe cat cele din sex and the city dar nu vreau sa ma apuc sa fac o comparatie intre ele :D

Daca pana acum 5-10 ani  femeile-personaj-principal erau niste tipe obisnuite, care vor cu orice pret sa il gaseasca pe “The One” si el tot nu aparea, acum femeile astea  au pus pe locul 2 grija asta. Au alta mai importanta: cariera.

Ele sunt femei luptatoare, au sange rece si ar face orice pentru a obtine postul care li se cuvine .

Toate sunt tipe de cariera, isi pun familia pe locul 2 si poate au si de ce cand ne gandim la posturile pe care le au. Nu reusesc sa tin minte exact ce posturi au, doar ca majoritatea incep cu “Director” fie ca e la o revista, la un hotel sau la o linie de produse cosmetice. Deci toate au slujbe super tari, sunt cunoscute si invidiate. Cam ireal, nu? Dar ce conteaza asta cand e vorba de un serial.

Sunt totusi si unele mici diferente intre ele, una e maritata si are 2 copii, incearca sa imparta cariera cu familia dar nu ii iese mereu, alta e singura pentru ca iubitul care a cerut-o in casatorie a anulat nunta cand ea a obtinut postul pe care el il vroia (si toate in primul episod), una e incerta asupra sexualitatii ei, asa ca a inceput sa iasa cu alta tipa (poate o sa ajunga 5 prietene bune dupa ce s-or desparti:D) iar ultima este parca cea mai umana, sau poate sunt subiectiva pentru ca e preferata mea, sotul o inseala si ea ii trece cu vederea infidelitatile de dragul familiei… dar si asta pana la un anumit punct(si a devenit preferata mea ”la acel anumit punct”:)) .

Nu stiu daca situatia pe care o prezinta este chiar cea actuala nici daca reprezinta o realitate (NU zic ca nu exista femei de cariera, exista sigur dar nu toate 4 puse la un loc) dar in mod sigur este un serial dragut, amuzant in unele momente si care poate reprezinta o metafora.

Sa facem ceva pentru Bucuresti: o noua taxa! February 2, 2008

Cam asa cred ca gandeste primarul capitalei, Adrean Videanu. Vazand ca prin capitala e din ce in ce mai greu de circulat la orele de varf (si “orele de varf” sunt din ce in ce mai multe), din putul gandirii i-a izvorat o idee (exagerez, a luat modelul altor tari de fapt) : hai sa mai impunem o taxa! Si nu orice taxa, daca prostu proprietar de masina mica vrea neaparat sa circule prin centru ar trebui sa ii cerem bani pentru asta, 5 RON pe calatorie . Ma intreb daca se poate face abonament lunar? Nu de alta dar gandesc ca ar iesi mai ieftin (si aici ma refer la cei care prin natura muncii pe care o desfasoara trebuie sa faca drumul asta zilnic).

Si care e scopul care scuza mijloacele? Sa se fluidizeze traficul! Ohh da…. pai hai sa ne gandim putin in viitor la ce o sa se intample? La masina nu vor renunta sigur, asa ca o sa incerce sa evite centrul luand-o pe tot felul de rute ocolitoare.  Asa ca unde am ajuns? E acelasi trafic, acelasi haos, acelasi numar de masini, dar DA, centrul este gol.

Sistemul asta o fi dat roade in alte tari, dar aici… ma indoiesc, doar stiti

ca romanii intotdeauna au fost, sunt si vor fi speciali.

Si pe langa asta, mai pun taxa si pe locurile de parcare. Nu e bine ca iei masina cu tine, nu e bine nici sa o lasi acasa, i mean… e bine, dar pentru tine e tot aia din moment ce, orice ai face tot scoti bani din buzunar.

Alte schimbari pe care vrea sa le faca sunt de bun augur, linii noi de metrou, autobuz si de tren.

Dar bine, asta e planul pe 20 de ani.

Sex and the city : the movie January 31, 2008

Ok, poate sunt un pic obsedata de filmul asta, dar abia astept sa apara la noi
si daca o sa reusesc sa ma abtin sa-l downloadez de pe internet,
pe 13.06 o sa fiu sigur la cinema

Sa avem incredere in ziaristi :D January 30, 2008

De cand sunt la drept cand aud cuvatul “cod” insotit de “civil”, “penal”,”familie”
etc sau “procedura ..” ma opresc din orice altceva as face si ma lipesc de televizor Nu, nu vreau sa va fac o caracterize a obiceiurilor mele proaste si personale, ar fi o idee….dar nu stiu pe cine ar interesa. Asa ca, ce a vazut Monica cand s-a lipit de televizor? O chestie pe care probabil ca ati auzit-o si voi. EI vor
sa introduca un nou articol in Codul Penal.
Urmatorul :

“Comunicarea sau raspandirea prin orice mijloace de stiri date sau informatii false ori de documente falsificate daca fapta este de natura sa aduca atingere sigurantei statului sau relatiilor internationale ale Romaniei se pedepsestre cu inchisoare de la 1-5 ani”.

Dispozitie, care a facut parte din Codul Penal, dar a fost scoasa de catre Monica Macovei(tiza mea, stiu, dar nu ii iau apararea:D) pe baza unor motive strict subiective.
Un articol care nu ar trebui sa deranjeze pe nimeni, nu? Din moment ce este vorba de informatii false, cine pentru numele lui Dumnzeu ar avea interesul de a-l contesta?
Ei bine, protesteaza jurnalistii. Se pare ca nu mai au libertate! Uuuuuu…. Sa ne gandim deci, la semnificatia principiului de”libertatea presei” in conceptia lor… practic, libertatea de a ne spune noua.. tot ce vor ei, tot ce li se pare, tot ce cred ca au vazut, ei sau altii, sa inventeze declaratii, certuri,
controverse, batai, andrei marin care se paruiesc cu mihaele radulescu, tot ce vinde pana la urma, ca omul este amator de scandaluri, cancanuri, barfe, rautati.
Sa se mai organizeze o cantare in Piata Unversitatii pentru “Libertatea presei” sa vedeti ce o sa mai vina lumea….

Despre moarte si alti demoni… January 30, 2008

O sa incep cu un blog ceva mai trist, si anume :moartea. Nu, nu sunt genul de persoana care este mereu deprimata si vede totul in negru ( ok ok, backgroundul blogului meu este negru, dar doar pt ca este o culoare care nu oboseste ochii, ok?:D) ci pentru ca imi sta de ceva vreme in minte sa scriu un blog despre tema asta si pana acum nu am gasit starea necesara (sau o fi vorba de curaj?).
Si sa incep cu tema cu pricina. Mi-e frica de moarte? Nu, nu mi-e frica de moartea mea, mai mult de atat sunt oarecum curioasa de ce se ascunde in spatele acestei vieti, acestei forme de existenta, am citit tot felul de carti, unele mai fanteziste decat altele, cu tot felul de teorii, cu reincarnari si nivele de evolutie ale sufletului, cu universuri paralele si cu “extraterestri” pe post de locuitori ai Terrei dar tocmai multitudinea asta de teorii ma face sa imi pierd increderea in ele. Un singur lucru este comun in cartile astea :reincarnarea. Se pare ca ne reincarnam, intruna chiar, bineinteles cu o pauza de cateva decenii, chiar secole, dar ce mai conteaza asta cand sufletul este etern? Si desi eu cred, de cand eram foarte mica chiar , in reincarnare, iar faptul ca este amintita in toate teoriile ar trebui sa imi intareasca
convingerea, acum vine intrebarea : Oare daca ar exista carti care sa sustina faptul ca nimic nu mai este dupa viata, cati cititori ar avea? Deja exista Biblia si lumea nu pare prea multumita de ea din moment ce se inventeaza alte povesti.
Oricum, asta e alta discutie si nu vroiam ca asta sa devina tema acestui blog. De ce mi-e mie frica de moarte. Mi-e rau cand ma gandesc ca sunt persoane pe care nu o sa le mai vad niciodata, ca “aia” a fost ultima data si “nu ma gandeam ca o sa fie asa”, ca “trebuia sa ii spun atunci cand puteam” si toate cliseele astea. Cred ca asta e sentimentul cel mai groaznic, pentru prima data in viata esti sigur de ceva : De faptul ca nu o sa ii mai vezi niciodata..orice ai face, nu poti shimba nimic. Si cand te gandesti la ei simti un gol in stomac, insotit de un regret si poate de o lacrima.
Ai spune ca o data cu trecerea timpului sentimentele se perimeaza, nu mai au aceeasi internsitate ca la inceput, dar observ ca nu este asa, din contra, sentimentul este mai puternic, esti mai trist cand te gandesti ca totul s-a terminat, ca pentru ei asta a fost tot.
Intr-adevar, nu te mai gandesti la fel de mult ca la inceput, dar asta nu afecteaza cu nimic intensitatea sentimentelor. Durerea exista in continuare si nu stiu daca trece vreodata.
Nu mi-e frica de moartea mea, mi-e frica de moartea celor din jurul meu.